- Mă-ntreabă toţi de cred în Dumnezeu,
Sau sunt ateu sau cred în eu.
Făcutu-mi-am un propriu zeu,
Şi mă consider un rebel ateu.
Sclipiri vrăjite-mi mângâie privirea
E Lucifer eu l-am recunoscut
Şi chiar de-ncerc să-mi fac eu cruce
Tot un ateu, rămâne - eu.

-Păcătoasă creatură din pământ ivită,
Prigonită vei fi şi nemântuită,
Prin cazane cu smoală vei dormita,
Îndurare vei cere, eu, nu m-oi uita.

-Blesteme şi patimi trimite-mi în cale
Eu voi urca dealul cum cobor la vale
Şi nu mă tem de-a tale fapte -
Căci eu-s ateu şi am dreptate.

-Blestemată creatură gânditoare
Au de unde-ai apărut tu oare?
Nu Dumnezeul care l-ai negat,
Viaţă nenorocitule ţi-a dat?
Şi acum cu nepăsarea ce-ţi caracterizează rodul
Şi falsa îngâmfare a unui trădător
Încerci să-mi spui în faţă că eşti trimfător?

-Orbită creatură, fără chip şi gânduri,
Au cine te consideri ca mie să-mi indici?!
Să-mi ponegreşti tu soarta?! fugi de-aici!
Dispari pentru vecie! te pierde printre veci!

-Nici nu e de mirare, renegatule ce eşti
Că scuipi într-o fântână din care te cinsteşti,
Rebelul sânge ce-ţi zbenguie prin vine,
Orbitu-te-a cu totul, şi el şi Lucifer.
Satanică privire ce o arunci în mine,
Diavolescul gând ce tocmai mi l-ai spus -
Mă-mpunge, mă străbate, mă dezbină…
Dar nu uita un lucru, esenţial în fine
De crezi în sumbritate, eşti tot un credincios
Şi nu ateu…