Mergeam pe stradă, când brusc am simţit o lovitură, m-am izbit fără ştire în peretele dintre două dimensiuni, dintre două stări, asemenea lovituri nu lasă semne pe corp, dar lasă adânci urme pe suflet. De atunci mi se întâmplă foarte des, pot rămâne fără trup în plină stradă, sufletul vrea să respire, deja m-am obişnuit, încerc de ceva să controlez procesul, e distractiv. Am început chiar să fac o hartă a lumilor, marchez intrările, ieşirile, am deja preferinţe, pe unde intru, pe unde ies. Însă am observat că aceste hărţi sunt personale, fiecare are harta sa, uşile sale, programul său de lucru.
     Sunt, mereu în căutare de senzaţii noi. Adrenalina pentru suflet e ca proteina pentru organism, noi cantităţi de adrenalină înseamnă creşterea sufletului, nu, sufletul nu creşte material, biologic, sufletul doar măreşte imaginarul spaţiu pentru emoţii şi senzaţii.
     Senzaţii. Senzaţiile defapt sunt elemente de legătură între cele două lumi, sunt ceva care se simt, dar totodată nu se simt, sunt ceva care se vorbeşte, dar totodată sunt ceva greu de pus pe hârtie.
     Azi totu-i verde, cafeniul a dispărut. Încerc să evadez, încerc să trăiesc un vis, încerc să amăgesc realitatea. Încerc să mă amăgesc pe minem mă joc de-a "v-aţi ascunselea" cu propriul gând, divină stare, şi în plus nu pierzi nimic, oricum o parte din tine câştigă.
      Trăim în lumi paralele, dacă una nu ne convine sau ne prea convine schimbăm discul, pentru a evita plictiseala sau poate pentru a evada, pentru a fugi de greutăţi. Pentru suflet, trupul e o umbră, pentru trup, sufletul e o umbră, pentru noi, trupul şi sufletul sunt două stări, două măşti, două haine, două umbre ce alcătuiesc o existenţă. O gestionare corectă, o alternare corectă între aceste două lumi duce la împlinire, duce la...